Se afișează postările cu eticheta marmaris. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta marmaris. Afișați toate postările

sâmbătă, 27 septembrie 2014

De revenit la... Grand Yazici Club Turban



Atunci cand am ales aceasta locatie, recunosc ca am fost destul de sceptic in privinta calitatii... si asta cu toate ca am citit review-urile de pe toate site-urile de specialitate. Aceasta datorita prezumtiei ca "NIMIC NU-I CA ANTALYA", incluzand aici Lara, Belek, etc... Recunosc, m-am inselat! Am gasit in Marmaris un resort care respecta standardele (nescrise) de ALL INCLUSIVE, cu accente de UAI (la pret de AI). Dar sa o luam pe rand:





Locatia

Intr-o padure de pini unde s-a incercat sa se salveze cat mai multi copaci (veti remarca terase mulate in jurul unui copac, sau pini care traverseaza marginea acoperisurilor vilelor). Faleza si aleile principale sunt delimitate de leandri infloriti. Este foarte multa vegetatie.




Plaja are doua portiuni cu deck de lemn si, la mijloc, o portiune de plaja cu nisip (cam grunjos). Sunt doua pontoane pe care se face plaja si doua platforme plutitoare in larg unde se ajunge inot. Numarul de sezlonguri cu saltele este suficient, locuri disponibile toata ziua (cu exceptia deck-ului de la Bar Sunset unde se ocupau pana in ora 07.30). Exista o piscina mare cu 1,4 metrii adancime, cu un mic bazin alaturat pentru cei mici (0,7m).





Piscina este inconjurata de pini oferind multa umbra naturala pentru doritori. Exista o piscina de relaxare, unde nu sunt admisi copii sub 14 ani. Zona Marina-Suite si King-Suite au piscine separate. Mai exista o zona destinata copiilor mici cu trei casute si o piscina (destul de intinsa) cu adancime mica si multa umbra naturala. Resortul are un spa cu piscina interioara, sauna si hammam gratuite. Masajul si fresh-ul de la vitamin bar sunt contra cost. Exista o zona cu tobogane, doua mari si doua mici.





Mancarea

In fiecare dimineata au fost bucatari care pregateau omlete cu continut conform cererilor, oua ochi, pan-cake, gofre, cu cozi care n-au depasit niciodata 1-2 minute la ora de maxima aglomeratie. Multe tipuri de branzeturi, gemuri, compoturi. Nu lipseau ingredientele pentru un mic-dejun englezesc (ou ochi, fasole, sausage in sos). Intr-un colt al restaurantului functiona un cuptor de patiserie care producea in fata ochilor clientilor diverse tipuri de croissant-uri calde si pufoase. La dispozitia clientilor erau doua toastere uriase unde se puteau pregati sandvis-uri si prajitoarele cu banda rulanta pentru paine. Ceaiul si cafeaua se putea pregatii de catre clienti dupa propriul gust. Sucuri la dozator (cu exceptia salonului pentru mic dejun a la carte destinat clientilor Marina Suite si King Suite, unde erau la cutii). Fresh-urile erau contra cost (se procura de la barul alaturat restaurantului). De mentionat calitatea scazuta a mezelurilor (dar asta-i regula in toata Turcia, se cunoaste lipsa carnii de porc).






Dejunul se putea servi atat in restaurantul principal cat si pe o terasa barului Sunset de pe malul marii langa restaurantul Seafood. In acest caz, meniul este preponderent bazat pe salate si pe specialitati turcesti (shaorma, kebab si kumpir). In restaurantul principal, mediul este foarte vast, pentru toate gusturile, cu un minus la categoria supe (dar eu n-am reusit sa gasesc o supa „ca acasa” in nici un local din Turcia).

Despre cina nu pot sa spun decat ca erau in fiecare seara 2-3 gratare cu diferite produse, cu diferite garnituri. Am sesizat ca mai erau numeroase alambicuri cu mancaruri gatite, dar nu m-am atins de ele. Preferam o friptura de vitel la gratar cu o salata de varza murata... De la ora 11 la 17 se preparau gozleme si airan, de la 16-18 se serveau prajiturele, de la 10-11 micul dejun tarziu... si tot asa...

Bauturile

Se consumau cantitati apreciabile de bere Efes, intotdeauna si peste tot la temperatura optima. Seara am gustat vinurile (un vin alb demisec foarte bun, un roze... de cursa mai lunga si un excelent vin rosu de care mi-as fi luat vre-un „deca” acasa). De „tarii” nu m-am atins dar am sesizat ca erau toate autohtone. Englezii si irlandezii din resort trageau tare cu Jack, dar era contra-cost. Doamnele pot testa toate tipurile de cocktail (un punct in plus – erau pregatite in fata ta, nu din dozator, ca la RW). Copii pot incerca toate sucurile (la dozator, dar bune calitativ, nediluate) si cocktail-urile nealcolice. De apreciat faptul ca, de exemplu, cola se servea cu cuburi de gheata si lamaie. Iar berea se servea in pahare de sticla tip balon, nu in plastic (nunai la barul de pe deck). Apa plata la sticle de jumatate, intotdeauna aburite, in orice cantitate.





Pentru partea de alimentatie publica, m-au impresionat placut si nu pot sa nu remarc:

-Food-Managerul, un tip pe care-l veti recunoaste imediat si cu care va veti intalnii de mai multe ori pe zi, este prezent pretutindeni unde este mancare sau bautura, atent la toate amanuntele

-Tinuta IMPECABILA a tuturor chelnerilor si ospatarilor, cu camasi albe, curate (am remarcat ca unul s-a murdarit pe manseta si a plecat imediat si s-a schimbat), pantaloni curati si calcati, cu pantofii facuti, par aranjat, barbieriti (in alt sejur la Kefaluka a fost un cosmar). Daca tot mananc intr-un restaurant am pretentia sa ma serveasca un ospatar, nu un pescar convertit pe perioada sezonului.



Camerele

Nu pot sa spun mai nimic despre ele deoarece, printr-o fericita intamplare, la receptie mi-au propus un upgrade (chiar m-au pus sa semnez o hartie ca sunt de acord) si mi-au oferit King-Suite. O vila separata cu un living de aprox. 60-70mp cu mobilier exotic (ratan si bambus) cu doua terase deasupra marii, doua dormitoare fiecare cu baie proprie, patru AC-uri, trei LCD-uri, un total de aprox. 120-130mp.

Distractii

Echipa bunicica de entertainment, teren de tenis (si cursuri cu antrenor – am vazut ca avea multi clienti), teren de volei, tir, darts, sporturi acvatice, paraseiling. 



De remarcat, plimbare cu salupa fara skipper. O plimbare de trei ore, pentru 6 persoane, cu o salupa cu motor de 60hp, prin tot golful, pe langa Icmeler, Turunc, Kumlibuk, Kadirga Bay pana in mare si inapoi pe langa Phosphorous Cave, Paradise Bay, Adakoy, marmaris Yacht Marina si prin largul Marmarisului cu numai 150 Euro. De remarcat faptul ca hotelul (sau grupul de hoteluri Yazici, sunt trei la rand) detine un delfinariu (cu baza de cercetare) propriu, pe mare, intre Club Turban si Hotel Mares. Se pot urmarii spectacolele, te poti intalnii cu delfinii (ii mangai – 40 Euro/20 min) sau inoti cu delfinii (120 Euro/20 min singur sau 70 Euro/20 min grup de 3-6 persoane)



Turisti

Majoritari (60%) erau rusi si ucrainieni, apoi englezi, irlandezi, danezi. Am auzit vorbindu-se franceza. Romanii erau foarte putini, cred ca am fost 12-15 persoane in perioada in care am fost noi. O nota buna pentru rusi, neasteptat de linistiti si tacuti. Singurul turist beat pe care l-am vazut era un irlandez iar de la cea mai mizerabila masa s-au ridicat niste tipi care vorbeau franceza. Am vazut foarte multi rusi cu carti (de citit) in mana.

In concluzie, un resort la care m-as intoarce oricand, cu atat mai mult ca pretul nu este exorbitant.














joi, 11 septembrie 2014

Patara Beach - crème a la crème of the Turkish beaches



Incercand sa ma documentez despre obiective turistice in preajma Fethiye-ului (programasem o vizita la Fethiye si Oludeniz, dupa un sejurul in Marmaris) am descoperit Patara Beach, crème a la crème a plajelor turcesti, dupa cum o numeste unul din site-urile de pe prima pagina de raspunsuri Google.




Dupa ce am vizitat Laguna Albastra din Oludeniz (recomand cel putin o vizita de o zi pe aceasta plaja, daca nu chiar un sejur intreg), dupa amiaza in jurul orei 16.00 ne-am urcat in masini si am setat GPS-urile pe "Patara Beach". Distanta este de 90 Km din Oludeniz, prin Fethiye, Zorlar si apoi la un sens giratoriu se vireaza la dreapta spre Kas. Dupa aproximativ 50 Km (dintre care aprox. 10 Km mergand printre sere de legume - UIMITOR!!!), am intalnit un mic indicator "Patara" la dreapta. 




Stiam ca Patara este de fapt numele fostei cetati Lyciene fondata de Patarus, fiul lui Apollo. Deoarece era aproape ora 18.00 cand am ajuns, am hotarat sa cautam intai cazare in satul Gelemis care este invecinat cu situl arheologic Patara. Prima impresie a fost ca am intrat in Vama Veche... sau mai degraba in 2 Mai. Toata activitatea din zona este concentrata pe turism, asa se face ca de fapt satul este o adunatura de pensiuni si hoteluri, toate afaceri de familie. De fapt, cel mai tare seamana cu Paralia din anii 90. 
Exista aici si un complex hotelier "Marinem Patara Resort", unde camerele sunt aproape la standardul Lara - Belek, privelistea spre plaja este senzationala, dar negocierea a inceput de la 150 Euro camera tripla/noapte cu mic dejun. La 120 Euro am renuntat. Si am plecat sa cautam altceva. Am gasit, un hotel de aprox 16-20 camere cu piscina, o mica afacere de familie (o sa scriu despre el) cu 25 Euro camera tripla, cu mic dejun inclus. 
Mare atentie, singurul dezavantaj al zonei este faptul ca are o mlastina in preajma. Inarmati-va cu spray-uri si cu aparate contra tantarilor.




Dupa o noapte relaxata si un mic dejun delicios, am plecat spre plaja. Se poate intra cu autoturismul pana aproape de plaja. Trecerea se face prin site-ul arheologic. Intrarea se plateste (acum nu stiu daca am platit siteul arheologic sau plaja), costul este de 6 TL/pers. Autoturismul l-am parcat la umbra unor copaci, la aproximativ 300m de apa. Si, ca sa nu uit, atentie la deplasarea cu masina pana acolo, sa nu calcati vre-o braoasca testoasa, noi am intalnit una, pe care a tebuit sa o ajutatm sa traverseze strada, altfel cred ca si acum o asteptam...
Accesul pe plaja este permis doar intre orele 08.00 si 20.00, aceasta fiind o zona naturala protejata. 





Din parcare incepe un deck de lemn pana aproape de apa (minunata idee, nisipul frige ingrozitor). La capatul deck-ului se afla singura locatie comerciala din zona. De acolo va puteti aproviziona cu apa, suc, bere, acolo se poate manca. Tot acolo sunt toaletele si dusurile (gratuite si functionale – rog cititorii sa-mi comunice si mie unde gasim asa ceva pe litoralul romanesc, eu am cautat fara succes). In aceea zona se pot inchiria sezlonguri si umbrele – 10 TL/zi doua sezlonguri si o umbrela. Zona aceasta, mai comerciala, se intinde pe o distanta de aproximativ 200-300m. In rest... natura virgina. Plaja are o lungime de aproximativ 14 km si o latime cuprinsa intre 200-600m. Nisipul este extraordinar de fin, nu sunt sparturi de scoici, nu exista pietre. Intrarea in apa este cu nisip, destul de lina. La aproximativ 600 de metrii de intrarea pe plaja, in partea stanga, se afla una din stancile care marginesc aceasta intindere de nisip. Cine va face efortul de a merge prin soare pana sus pe stanca, va fi rasplatit cu vederea unor peisaje de vis: intr-o parte o intindere de nisip, in partea opusa un tarm stancos de care se lovesc cu putere valurile marii. 


Plaja Patara - fara cuvinte...

Daca doriti sa aveti parte de mai multa "intimitate" nu va ramane decat sa va inarmati cu cateva sticle de apa (invelite intr-un prosop se pastreaza destul de reci - eventual cereti la vanzatori sa va dea de la congelatorul de inghetata - in zona au obiceiul de a lasa cateva sticle sa inghete) si sa va departati cateva sute de metrii, poate chiar mai mult. 

Vedere de pe plaja spre Gelemis

Plaja Patara

La intoarcere, am oprit sa vizitam situl arheologic. Se fac lucrari ample de excavatii si restaurare, prin care se incearca sa se scoata la suprafata si se redea frumusetea si complexitatea acestui fost oras martitm si comercial din Lycia antica. Cladirea parlamentului (Bouleuterion) este refacuta si da senzatia ca-si asteapta alesii. Amfiteatrul, recent dezgropat din nisip, strada principala cu coloanele care o strajuiesc (partial intregi), poarta monumentala, sunt cateva din vestigiile care arata incarcatura istorica a acestui loc. Si, nu este doar Patara: in zona mai puteti vizita ruinele cetatilor Xanthos (fosta capitala a Lyciei), Letoon (cu cele trei temple - Leto, Artemis si Apollo), Myra (cunoscuta pentru mormintele sapate in piatra), Cyaneae (locul unde veti intalni nenumarate sarcofage din piatra), Simena (necropola cu sarcofage si mai ales - pentru cei care fac diving - ruinele unui oras scufundat).

Antenele naturii vs. antenele tehnologiei


Plaja cu umbrele si sezlonguri, 
punctul comercial si stanca din capatul estic
Plaja vazuta de pe stanca din capatul estic

Nu plecati inainte de a cumpara de la localnici ulei de masline facut de ei, in gosodarie (nu luati foarte mult, nu are nici un fel de conservanti, nu tine foare mult - cu anii asa cum scrie pe cel din supermarket) si lamai (in luna Iunie - Iulie sau rodii - mai tarziu). 

De remarcat culoarea apei...
Come again...soon